Povestea lui Harap-Alb

Încadrare

Povestea lui Harap-Alb de Ion Creangă — basm · Realism poporan / Junimism (basm cult cu rădăcini în literatura populară) · 1877

Argumente pentru specie (basm)

• Basm cult — autor identificat, dar structura preia formulele basmului popular.
• Formule tipice: inițială („Amu cică era odată"), mediană („și merse, și merse"), finală („și ținu veselia ani întregi").
• Cifre simbolice: trei feciori, trei probe, cinci tovarăși cu însușiri supranaturale.
• Personaje cu valoare arhetipală: eroul (Harap-Alb), antagonistul (Spânul), donatorul (Sfânta Duminică), adjuvanții (Gerilă, Setilă, Flămânzilă, Ochilă, Păsări-Lăți-Lungilă), antagonistul secundar (împăratul Roș), făptura supranaturală (fata împăratului Roș).
• Structură tipică: situație inițială → încălcarea interdicției → drumul-inițiere → probe → recompensă (căsătoria și împărăția).

Argumente pentru curentul literar

• Creangă scrie în spiritul Junimii, valorificând fondul popular românesc — basmul cult preia structura folclorică.
• Limbajul oral, expresiile populare, proverbele și zicătorile dau autenticitate.
• Personajele sunt umanizate — vorbesc, gândesc și simt ca țăranii ardeleni / moldoveni; Spânul însuși are firea unui slugoi viclean.
• Realismul detaliilor concrete: alimente, vestimentație, gesturi.
• Verosimilitate poporană — miraculosul este acceptat firesc, fără explicații.