Sintaxa frazei și pregătirea pentru Evaluarea Națională

Fraza este o comunicare formată din două sau mai multe propoziții. Numărul propozițiilor dintr-o frază este egal cu numărul predicatelor (la care adăugăm verbele la moduri personale fără predicat exprimat).

Propoziția principală are înțeles de sine stătător; propoziția subordonată depinde de un cuvânt din altă propoziție (regenta ei). Subordonatele sunt introduse prin conjuncții subordonatoare (că, să, dacă, deoarece), pronume relative (care, cine, ce) sau adverbe relative (unde, când, cum).

Propozițiile pot fi legate și prin coordonare: copulativă (și), adversativă (dar, iar, însă), disjunctivă (sau, ori), concluzivă (deci, așadar).

Subordonata subiectivă (SB) îndeplinește rolul de subiect al regentei: „Se spune / că va ninge.” Subordonata predicativă (PR) urmează unui verb copulativ: „Întrebarea este / dacă vine.”

Atributiva (AT) determină un substantiv din regentă: „Am citit cartea / pe care mi-ai dat-o.” Completiva directă (CD) răspunde la „ce?”: „Știu / că ai învățat.”, iar completiva indirectă (CI) la „despre ce?”, „la ce?”: „Mă gândesc / la ce ai spus.”

Circumstanțialele corespund complementelor circumstanțiale: de loc (CL — „Merg / unde vrei.”), de timp (CT — „Plec / când termin.”), de mod (CM — „Procedează / cum știe.”), de cauză (CZ — „A întârziat / pentru că a pierdut autobuzul.”) și de scop (CS — „Învață / ca să reușească.”).

Genul epic cuprinde operele în care autorul povestește prin intermediul naratorului, cu personaje și acțiune. Specii epice: basmul, povestirea, schița, nuvela, romanul, fabula.

Genul liric cuprinde operele în care autorul își exprimă direct sentimentele prin vocea eului liric, cu ajutorul figurilor de stil și al imaginilor artistice. Specii lirice: pastelul (descrierea naturii) și doina (specie populară a dorului).

Genul dramatic cuprinde operele scrise pentru a fi jucate pe scenă, construite din dialog și organizate în acte și scene, cu indicații scenice ale autorului.

Pentru Evaluarea Națională, reluăm fonetica: vocale, semivocale, consoane, diftong, triftong, hiat, despărțirea în silabe, numărul de litere și de sunete.

Din vocabular, reținem: sinonime, antonime, omonime (cuvinte cu aceeași formă și sens diferit: „broască”), paronime (cuvinte aproape identice ca formă: „familiar/familial”), cuvinte polisemantice, sensul propriu și sensul figurat, mijloacele de îmbogățire a vocabularului.

Ortogramele frecvente: s-a/sa, s-au/sau, i-a/ia, l-a/la, ne-am/neam, v-a/va, n-ai/nai, cel/ce-l. Verificăm întotdeauna dacă există două cuvinte rostite împreună (cratimă) sau un singur cuvânt.

Subiectul I cuprinde un text literar și unul nonliterar, cu itemi de înțelegere a textului, de limbă (fonetică, vocabular, morfologie, sintaxă) și cerințe de redactare scurtă.

Subiectul al II-lea cere o redactare amplă: caracterizare de personaj, rezumat, exprimarea opiniei despre un text sau text argumentativ. Se punctează și redactarea: ortografia, punctuația, așezarea în pagină.

Strategii: citește textele de două ori, subliniază cuvintele-cheie din cerințe, răspunde complet (cu citate unde se cere), păstrează timp pentru recitirea finală.