Părțile de vorbire, propoziția și compunerea

Părțile de vorbire studiate sunt: substantivul (denumește), adjectivul (arată însușiri), pronumele personal (ține locul substantivului), numeralul (exprimă un număr: doi, al treilea) și verbul (arată acțiunea, starea, existența).

Pronumele personal are și forme de politețe: dumneavoastră, dumnealui, dumneaei. Le folosim când vorbim cu sau despre persoane adulte, în semn de respect.

Verbul se conjugă după persoană, număr și timp. Recunoaștem timpul după înțeles: ieri am scris (trecut), acum scriu (prezent), mâine voi scrie (viitor).

Propoziția simplă este formată numai din părțile principale: subiect și predicat. Exemplu: „Copilul aleargă.”

Propoziția dezvoltată conține, pe lângă subiect și predicat, și părți secundare care aduc informații în plus: „Copilul vesel aleargă prin parc.”

Putem dezvolta o propoziție simplă adăugând cuvinte care răspund la întrebări precum „care?”, „ce fel de?”, „unde?”, „când?”, „cum?”. Invers, putem restrânge o propoziție dezvoltată la subiect și predicat.

Scriem „s-a” cu cratimă când urmează o acțiune: „El s-a trezit devreme.” Scriem „sa” legat când înseamnă „a lui/a ei”: „Cartea sa este nouă.” (cartea lui).

Scriem „i-a” cu cratimă când urmează o acțiune: „Mama i-a dat un măr.” Scriem „ia” legat când este verbul „a lua”: „Ana ia cartea de pe masă.”

La fel funcționează și alte perechi: „l-a” + acțiune (l-a văzut) față de „la” (merge la școală); „ne-am” + acțiune (ne-am jucat) față de „neam” (= popor, rudă).

Compunerea este un text scris de noi, în care povestim, descriem sau ne imaginăm ceva. Orice compunere are trei părți: introducerea (unde și când se petrece acțiunea), cuprinsul (întâmplările, partea cea mai bogată) și încheierea (cum se termină și ce am simțit).

Înainte de a scrie, facem un plan de idei: notăm pe scurt ce vrem să spunem în fiecare parte. Planul ne ajută să nu ne pierdem firul povestirii.

O compunere reușită are titlu potrivit, alineate la fiecare parte, expresii frumoase (comparații: „alb ca zăpada”) și este verificată la final pentru greșeli de scriere și punctuație.

O carte are copertă, titlu, autor, cuprins și pagini. Cuprinsul ne arată capitolele și paginile la care încep — așa găsim repede ce căutăm.

Când citim un text, urmărim: cine sunt personajele, unde și când se petrece acțiunea, care sunt întâmplările principale. Putem împărți textul în fragmente și putem da fiecărui fragment o idee principală.

Ideile principale, așezate în ordine, formează planul de idei al textului. Cu ajutorul lui putem povesti textul pe scurt, cu cuvintele noastre.