Marii scriitori și eseul de bacalaureat

Mihai Eminescu, „poetul nepereche”, este ultimul mare romantic european. Teme: iubirea și natura („Floare albastră”, „Sara pe deal”), condiția geniului („Luceafărul” — geniul nemuritor, neînțeles de lumea comună), timpul și istoria („Scrisoarea I”). Limbaj: muzicalitate, metafore și simboluri romantice (luna, codrul, marea, teiul).

Ion Creangă este marele povestitor: „Povestea lui Harap-Alb” (basm cult al inițierii) și „Amintiri din copilărie” (evocarea vârstei fericite din Humulești). Arta sa: oralitatea (vorbește cu cititorul), umorul (porecle, autoironie), erudiția paremiologică („vorba ceea”).

I. L. Caragiale este creatorul comediei românești: „O scrisoare pierdută” — satira moravurilor politice; comic de situație, caracter, limbaj, nume. În proză: nuvela psihologică „În vreme de război”, momentele și schițele.

George Bacovia — simbolism: în „Plumb”, lumea apăsătoare e închisă în simbolul metalului greu; cromatică sumbră (gri, negru, violet), repetiții obsesive, motive: ploaia, toamna, cimitirul, monotonia. Universul bacovian: angoasă, singurătate, moarte.

Tudor Arghezi — modernism: „estetica urâtului” („Flori de mucigai” — frumosul scos „din bube, mucegaiuri și noroi”), „Testament” — artă poetică despre cuvântul moștenit și truda creatoare („Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite / Eu am ivit cuvinte potrivite”). Psalmii exprimă căutarea neliniștită a divinității.

Lucian Blaga — modernism expresionist: „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” — artă poetică a „luminii mele” care sporește „a lumii taină”; opoziția cunoaștere luciferică (poetică, adâncește misterul) vs. paradisiacă (rațională). Metafora revelatorie, sentimentul misterului, satul ca centru al lumii.

Liviu Rebreanu — „Ion” (1920), primul roman românesc modern obiectiv: țăranul Ion al Glanetașului, sfâșiat între „glasul pământului” și „glasul iubirii”, își sacrifică iubirea (Ana) pentru pământ și sfârșește tragic. Construcție circulară (drumul), narator omniscient, stil anticalofil. „Pădurea spânzuraților” — roman psihologic al conștiinței (Apostol Bologa).

George Călinescu — „Enigma Otiliei” (1938), roman realist balzacian cu elemente moderne: tema moștenirii și a banului în Bucureștiul începutului de secol; personaje tipologice (avarul Costache, arivistul Stănică, fata bătrână Aglae); Otilia — eternul feminin enigmatic, văzută diferit de fiecare personaj (reflectare poliedrică).

Cele două romane ilustrează direcții complementare: realismul dur, rural, al lui Rebreanu și realismul citadin, balzacian și ironic, al lui Călinescu.

Eseul argumentativ de bacalaureat cere exprimarea unei opinii despre o temă dată (adesea pornind de la un text). Structura obligatorie: formularea clară a tezei/ipotezei, două argumente dezvoltate cu exemple, concluzia.

Conectorii organizează discursul: „în opinia mea”, „consider că” (teză); „în primul rând”, „în al doilea rând” (argumente); „de exemplu”, „un argument convingător este” (exemplificare); „în concluzie”, „prin urmare” (final).

Exemplele pot proveni din experiența personală, din cultură sau din realitatea socială. Se punctează: structura, logica argumentării, registrul stilistic adecvat, ortografia și punctuația.

Eseul de la subiectul al III-lea cere prezentarea particularităților unei opere sau ale unui personaj dintr-un autor canonic, pe baza unor repere date: temă și viziune, elemente de structură și limbaj, ilustrarea cu secvențe din text.

Schema sigură: introducere cu încadrarea autorului în context/curent; cuprins care urmărește fiecare reper (temă + două secvențe comentate; patru elemente de structură: titlu, conflict, perspectivă narativă/relații spațio-temporale, personaje); concluzie cu viziunea autorului.

Lista autorilor canonici: Eminescu, Creangă, Caragiale, Slavici, Bacovia, Arghezi, Blaga, Barbu, Sadoveanu, Rebreanu, Camil Petrescu, Călinescu, Marin Preda, Nichita Stănescu, Sorescu. Pregătește temeinic cel puțin: o poezie romantică, una simbolistă, două moderniste, un basm cult, o comedie, două-trei romane.