Comunitatea: de la localitatea mea la Europa

Comunitatea locală este formată din toți oamenii care trăiesc în aceeași localitate: sat, comună, oraș sau municipiu. Membrii unei comunități folosesc împreună școala, dispensarul, biserica, parcul și drumurile și se ajută între ei la nevoie. Localitatea este condusă de un primar și de un consiliu local, aleși de locuitori.

Fiecare localitate are o istorie și tradiții proprii: sărbători locale, obiceiuri de iarnă precum colindatul, târguri, hore, portul popular și meșteșuguri transmise din generație în generație, cum sunt olăritul sau țesutul. Tradițiile sunt „cartea de vizită” a comunității: ele ne spun cine suntem și de unde venim.

Păstrarea tradițiilor este o responsabilitate a tuturor: copiii le învață de la bunici și părinți, iar comunitatea le sărbătorește împreună. O comunitate care își uită tradițiile își pierde o parte din identitate.

România este țara noastră, patria tuturor cetățenilor ei. Capitala României este București, iar limba oficială este limba română. Toate localitățile, de la cel mai mic sat la cel mai mare oraș, fac parte din aceeași țară, iar locuitorii ei formează împreună poporul român, alături de cetățenii aparținând minorităților naționale.

Simbolurile naționale sunt semnele prin care România este recunoscută în lume și care ne unesc ca cetățeni. Drapelul României este tricolorul cu benzi verticale albastru, galben și roșu. Imnul național este „Deșteaptă-te, române!”, pe versurile lui Andrei Mureșanu; el se intonează la ceremonii oficiale, la școală și la competițiile sportive, iar când îl ascultăm ne ridicăm în picioare, în semn de respect.

Stema României înfățișează o acvilă de aur care ține în cioc o cruce, iar pe piept are scutul cu simbolurile provinciilor istorice. Ziua națională a României este 1 Decembrie, care amintește de Marea Unire din 1918. Respectarea simbolurilor naționale este o datorie a fiecărui cetățean.

Uniunea Europeană (UE) este o familie de state europene care au hotărât să colaboreze pentru pace, libertate și bunăstare. Ea s-a născut după cel de-al Doilea Război Mondial, din dorința ca țările Europei să nu se mai lupte niciodată între ele, ci să construiască împreună. România este membră a Uniunii Europene din 1 ianuarie 2007.

Și Uniunea Europeană are simbolurile ei: drapelul albastru cu douăsprezece stele aurii așezate în cerc (semn al unității și armoniei), imnul „Odă bucuriei” de Ludwig van Beethoven, deviza „Unitate în diversitate” și Ziua Europei, sărbătorită pe 9 mai.

Apartenența la UE aduce avantaje concrete: cetățenii pot călători, învăța și munci liber în țările membre, iar comunitățile primesc fonduri europene pentru școli, drumuri și spitale. În același timp, fiecare țară membră își păstrează limba, tradițiile și identitatea proprie — exact asta înseamnă „unitate în diversitate”.

Toți copiii lumii au drepturi, indiferent de țara în care s-au născut, de limba pe care o vorbesc, de religie sau de cât de bogată le este familia. Aceste drepturi sunt scrise în Convenția ONU cu privire la drepturile copilului, adoptată în 1989 și semnată de aproape toate statele lumii, inclusiv de România.

Printre cele mai importante drepturi ale copilului se numără: dreptul la viață și la un nume, dreptul la familie și la îngrijire, dreptul la educație, dreptul la sănătate, dreptul la joacă și odihnă, dreptul la protecție împotriva violenței și a exploatării prin muncă și dreptul de a-și spune părerea în problemele care îl privesc.

Drepturile vin împreună cu responsabilități: dacă am dreptul la educație, am și responsabilitatea de a învăța; dacă am dreptul de a fi respectat, am și responsabilitatea de a-i respecta pe ceilalți. În România, instituția care veghează la respectarea drepturilor copiilor este, alături de părinți și școală, Direcția de protecție a copilului, iar copiii aflați în pericol pot suna gratuit la telefonul copilului — 116 111.

Nu doar copiii, ci toți oamenii au drepturi. În anul 1948, după suferințele celui de-al Doilea Război Mondial, Organizația Națiunilor Unite a adoptat Declarația Universală a Drepturilor Omului. Primul ei articol spune că toate ființele umane se nasc libere și egale în demnitate și în drepturi.

Printre drepturile universale se numără: dreptul la viață și libertate, egalitatea în fața legii, libertatea de gândire și de exprimare, dreptul la muncă, la educație și la un trai decent. Aceste drepturi sunt universale (ale tuturor oamenilor, de pretutindeni) și nimeni nu le poate lua.

Drepturile omului ne obligă și la respect reciproc: libertatea mea se termină acolo unde începe libertatea celuilalt. A cunoaște drepturile — ale tale și ale celorlalți — este primul pas pentru a le apăra.