Sistemul Solar

Soarele este o stea, adică un corp ceresc cu lumină și căldură proprie. Este steaua cea mai apropiată de Pământ și centrul Sistemului Solar: toate planetele se rotesc în jurul lui datorită forței sale de atracție gravitațională. Soarele s-a format acum aproximativ 4,6 miliarde de ani dintr-un nor uriaș de gaz și praf.

Soarele este alcătuit mai ales din hidrogen și heliu. În interiorul său, la temperaturi de milioane de grade, hidrogenul se transformă în heliu prin reacții de fuziune nucleară, eliberând energia care ajunge la noi sub formă de lumină și căldură. Lumina Soarelui parcurge distanța până la Pământ (circa 150 de milioane de km) în aproximativ 8 minute.

Sistemul Solar are opt planete, care se rotesc în jurul Soarelui pe orbite aproape circulare. În ordinea depărtării de Soare, acestea sunt: Mercur, Venus, Pământ (Terra), Marte, Jupiter, Saturn, Uranus și Neptun. Planetele nu au lumină proprie: ele reflectă lumina Soarelui.

Planetele se împart în două grupe. Primele patru (Mercur, Venus, Pământ, Marte) sunt planete telurice: mici, stâncoase, cu suprafață solidă. Ultimele patru (Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun) sunt planete gigante gazoase: mult mai mari, alcătuite mai ales din gaze, fără o suprafață solidă propriu-zisă.

Pământul este singura planetă cunoscută pe care există viață, datorită apei lichide, atmosferei cu oxigen și distanței potrivite față de Soare. Venus este cea mai fierbinte planetă (efect de seră extrem), iar Marte, „planeta roșie”, este ținta principală a explorărilor viitoare.

Planetele pitice sunt corpuri cerești rotunde care se rotesc în jurul Soarelui, dar care nu și-au „curățat” orbita de alte corpuri, așa cum fac planetele adevărate. Cea mai cunoscută planetă pitică este Pluto, considerată a noua planetă până în 2006, când Uniunea Astronomică Internațională a redefinit noțiunea de planetă.

Pe lângă Pluto, printre planetele pitice se numără Eris, Makemake, Haumea (toate dincolo de Neptun, în Centura Kuiper) și Ceres, care se află în centura de asteroizi dintre Marte și Jupiter.

Asteroizii sunt corpuri stâncoase, mai mici decât planetele, cu forme neregulate. Cei mai mulți se găsesc în centura principală de asteroizi, situată între orbitele lui Marte și Jupiter. Când un fragment de asteroid intră în atmosfera Pământului și arde, vedem un meteor („stea căzătoare”); dacă ajunge la sol, se numește meteorit.

Cometele sunt corpuri alcătuite din gheață, praf și rocă — adevărați „bulgări de zăpadă murdară”. Ele vin din zonele reci, îndepărtate ale Sistemului Solar. Când se apropie de Soare, gheața se evaporă și formează o coadă strălucitoare, orientată mereu în direcția opusă Soarelui. Cea mai faimoasă este cometa Halley, vizibilă de pe Pământ o dată la circa 76 de ani.

Sateliții naturali sunt corpuri cerești care se rotesc în jurul planetelor. Pământul are un singur satelit natural, Luna, dar alte planete au mult mai mulți: Jupiter și Saturn au fiecare zeci de sateliți confirmați. Mercur și Venus sunt singurele planete fără sateliți.

Printre cei mai interesanți sateliți se numără: Ganymede (al lui Jupiter), cel mai mare satelit din Sistemul Solar, mai mare chiar decât planeta Mercur; Europa (al lui Jupiter), care ascunde sub crusta de gheață un ocean de apă lichidă; Titan (al lui Saturn), singurul satelit cu o atmosferă densă; și Io (al lui Jupiter), cel mai vulcanic corp din Sistemul Solar.