Sistemul digestiv

Sistemul digestiv transformă alimentele în substanțe simple (nutrienți), pe care celulele corpului le pot folosi pentru energie, creștere și reparare. El este format din tubul digestiv — un „tunel” lung de circa 9 metri — și din glandele anexe care varsă în el sucuri digestive.

Tubul digestiv începe cu cavitatea bucală, unde dinții mărunțesc hrana (masticație), iar saliva o înmoaie și începe digestia amidonului. Urmează faringele (răspântia căilor digestivă și respiratorie) și esofagul, care împinge bolul alimentar spre stomac prin mișcări ondulatorii numite peristaltism.

Stomacul este o pungă musculoasă în care hrana este amestecată cu sucul gastric, ce conține acid clorhidric și enzima pepsină (digeră proteinele). Din stomac, hrana semidigerată (chimul) trece în intestinul subțire (circa 6 m), unde se finalizează digestia și are loc absorbția. Resturile nedigerate ajung în intestinul gros, unde se absoarbe apa și se formează materiile fecale, eliminate prin rect și anus.

Glandele anexe nu fac parte din tubul digestiv, dar varsă în el secreții indispensabile digestiei: glandele salivare, ficatul și pancreasul.

Glandele salivare (parotide, submandibulare, sublinguale) produc zilnic 1–1,5 litri de salivă, care conține apă, mucus și enzima amilază salivară — aceasta începe digestia amidonului încă din gură.

Ficatul, cea mai mare glandă din corp (circa 1,5 kg), produce bila, depozitată în vezica biliară și vărsată în duoden. Bila nu conține enzime, dar emulsionează grăsimile — le împarte în picături fine, ușor de atacat de enzime. Pancreasul secretă sucul pancreatic, bogat în enzime pentru toate cele trei categorii de nutrienți: amilază (glucide), tripsină (proteine) și lipază (lipide).

Digestia este ansamblul transformărilor suferite de alimente în tubul digestiv. Transformările mecanice (masticație, amestecare, peristaltism) mărunțesc hrana, iar transformările chimice, realizate de enzime, descompun substanțele complexe în substanțe simple.

Produșii finali ai digestiei sunt: glucoza (din glucide/amidon), aminoacizii (din proteine) și acizii grași împreună cu glicerolul (din lipide). Apa, sărurile minerale și vitaminele nu necesită digestie — se absorb ca atare.

Absorbția este trecerea nutrienților din intestin în sânge și limfă. Ea are loc mai ales în intestinul subțire, a cărui mucoasă prezintă milioane de vilozități intestinale — pliuri microscopice care măresc enorm suprafața de absorbție (până la circa 250 m², cât un teren de tenis). Glucoza și aminoacizii trec în sânge, iar majoritatea grăsimilor în limfă.

O alimentație sănătoasă este variată și echilibrată: conține glucide (cereale, fructe — sursa principală de energie), proteine (carne, pește, ouă, lactate, leguminoase — „cărămizile” de construcție ale corpului), lipide în cantitate moderată (uleiuri, nuci, pește gras), plus vitamine, săruri minerale, fibre și apă (circa 2 litri pe zi).

Regulile de igienă alimentară previn bolile digestive: spălarea mâinilor înainte de masă, spălarea fructelor și legumelor, mestecarea lentă, mese regulate, evitarea excesului de dulciuri, sare, prăjeli și băuturi carbogazoase. Nerespectarea lor poate duce la carii dentare, gastrită, ulcer gastric, toxiinfecții alimentare sau obezitate.

Etichetele alimentelor merită citite: ele arată conținutul de zahăr, sare și grăsimi. Organizația Mondială a Sănătății recomandă limitarea zahărului adăugat și consumul zilnic de fructe și legume — minimum cinci porții pe zi.